cristaliz?rii puterii ?i al alien?rii acesteia. Statul оnc? nu fusese
“inventat”. necesitatea lui devenise stringent?. Autoritatea puterii nu se
mai putea sprijini pe credin?e sau cutume. Era necesar un cadru
institu?ionalizat care, pe de-o parte, s? legitimeze puterea iar pe de alt?
parte s?-i asigure realizarea ?i eficacitatea. Ansamblul articulat a?
institu?iilor ?i regulilor constituite оn acest scop desemneaz? statul, iar
puterea astfel institu?ionalizat? este o putere etatic? – puterea de stat.
Statul este un concept ?i o realitate, de?i, cum spunea Kelsen, “ca unitate
nu poate fi v?zut, nici auzit, nici pip?it”. Paradoxal, statul este o
institu?ie detestabil?, dar ?i indispensabil?. Necesitatea statului se
resimte atunci cвnd el nu exist?.
Deci cristalizarea puterii, exercitarea ei ca form? normal? de
organizare a colectivit??ilor stabilite pe un teritoriu, acea putere
suveran? considerat? c? reprezint? colectivitatea, apare odat? cu statul.
Teoriile cu privire la legitimitatea puterii au fost variate,
func?ie ?i de interesul urm?rit de sus?in?torii lor. Vom evoca ?i noi
succint aceste terorii.
Desigur c? originea divin? a puterii a ap?rut pentru a justifica
imposibilitatea оn?elegerii ?i argument?rii puterii. De?in?torii puterii
era Dumnezeu, оmp?ratul Japoniei fiind numit “ fiul Soarelui ”.
Teoria patriarhal? justific? existen?a statului din familie, оn
timp ce teoria patrimonial? sus?ine c? statul a luat fiin?? din dreptul de
proprietate asupra p?mвntului.
Teoria contractualist?, sus?inut? mai ales de J.J. Russeau, T.
Hobbes ?i J. Locke motiveaz? existen?a statului ?i a puterii sale printr-un
“pact de nesupunere” a celor mul?i fa?? de rege, care le garanteaz? un
minim de libertate.
Teoria violen?ei sus?ine c? statul este rezultatul unui impuls din
afar?, al “cultului for?ei” ?i al “spa?iului vital”.
Teoria juridic? a statului-na?iune” sus?ine c? statul este
personificarea juridic? a unei na?iuni.
Sus?in?torii acestei teorii (Einstein, Carre de Malberg, Jellinek,
Laband) re?in diferi?i factori pentru definirea unei na?iuni. Astfel,
concep?ia german? insist? pe factorii materiali ?i spirituali, concep?ia
francez? re?ine elementele subiective (sentimentele spirituale ce leag?
membrii colectivit??ii, dorin?a de a tr?i оmpreun?).
Aceast? teorie a fost infirmat? de realitatea istoric?. Оn Italia
?i Germania na?iunea a precedat formarea statului, iar оn SUA statul a luat
fiin?? оnaintea na?iunii.
Marx a f?cut critica Statului, definit ca “domnie a competen?ei” ?i
care “realizeaz? interesul general dincolo de contradic?iile sistemului
nevoilor, transformвnd individul оn cet??ean”. Statul este de fapt “un
produs al clasei dominante economic ?i care justific? domina?ia prin
autoritatea legilor ?i a sistemului politic – (“critica filozofiei
dreptului” – a lui Hegel).
Se confund? astfel statul cu realitatea sa istoric?, statul cu
puterea politic? ori guvernamental?, ignorвndu-se eforturile f?cute de J.J.
Russeau pentru a defini politic natura regimului democratic”.
Teoria sociologic? sus?inut? de Jean Duguit, afirm? c? de fapt
statul “este un fapt istoric, grupul impunвndu-?i voin?a sa celorlal?i
membri ai societ??ii”. Se reliefeaz? astfel оn prim plan “puterea material?
a statului”, “for?a sa irezistibil? de constrвngere”.
Оn leg?tur? cu caracterul puterii de stat (ale puterii publice)
opiniile sunt variate, o deosebire esen?ial? relevвndu-se оntre cele
marxiste ?i cele nemarxiste. Dar dup? cum vom vedea, unele tr?s?turi sunt
re?inute de ambele categorii de doctrine, cum este, de exemplu, caracterul
politic (pentru aceasta fiind folosite acelea?i argumente sau argumente
deosebite), iar altele sunt remarcate fie numai оn doctrina occidental?
nemarxist? (?i sunt re?inute pentru democra?iile de aici), fie numai de
cea marxist?. Caracterele puterii de stat re?inute de majoritatea
speciali?tilor marxi?ti ?i nemarxi?ti sunt:
1. Politic
2. Putere investit? cu for?? de constrвngere material?;
3. Organizat
4. Suveranitate
La aceasta marxi?tii adaug? caracterul unitar, iar unii autori
occidentali enum?r? ?i alte caractere, precum:
1. Caracterul civil;
2. Caracterul temporar;
3. Putere de superpozi?ie ?i de centralizare.
Juri?tii marxi?ti re?in unele caractere care - zic ei – sunt
оntrunite numai de puterile statale ?i anume:
1. Democratic;
2. Creator;
3. Progresist.
Puterea de stat este o putere politic?
Este o caracteristic? a puterii de stat argumentat? оn mod diferit
оn gвndirea marxist? fa?? de cea nemarxist?. Pentru Marx ?i discipolii s?i,
esen?a politicii trebuie c?utat? оn lupta de clas?, оn doctrina lor baza
economic? a societ??ii determinвnd оntreaga suprastructur?, deci, ?i
puterea de stat, care este o putere de clas?, apar?in?toare aceleia care,
fiind de?in?toarea principalelor mijloace de produc?ie, este, ca efect al
acestui fapt, ?i de?in puterea de stat. Deci, cвnd marxi?tii spun c?
puterea de stat este o putere politic?, se refer? la caracterul ei de
clas?, la faptul c? ea apar?ine numai unei clase ?i este utilizat? оn
general pentru realizarea unor interese specifice, pentru atingerea unor
scopuri legate de menirea istoric? a unei clase. ?i totu?i, оn concep?ia
fondatorilor marxismului, orice putere politic? de tip “ expoatator ” are
?i unele sarcini general-umane, dincolo de cele de clas?, precum cele
referitoare la men?inerea echilibrului intern, ap?rarea patriei etc.3
Re?inвnd caracterul politic al puterii de stat, unii gвnditori
occidentali aduc argumente diferite fa?? de marxi?ti. Astfel Harion ?i J.
Giequel sus?in c? puterea de stat este o putere politic? deoarece:
1. Statul este un arbitru, alegвnd оntre diverse op?iuni (mai
ales оn occident, prin ac?iunea grupurilor de presiune);
2. Puterea nu mai este de natur? patrimonial? ca оn evul
mediu, cвnd se f?cea o confuzie оntre patrimoniul statului
?i patrimoniul privat, autoritatea statului fiind o
autoritate direct? (personal?);
3. Sanc?iunile pronun?ate оn numele statului sunt sanc?iuni
directe privind persoana ?i deosebindu-se astfel de cele
patrimoniale specifice societ??ii revolute. Sau оn
concep?ia altor autori,
caracterul politic al puterii de stat este determinat de existen?a
deosebirilor dintre guvernan?i ?i guverna?i, idee ce reiese din concep?ia
fondatorilor dreptului constitu?ional clasic francez.
Puterea de stat este oficial?
Puterea de stat este oficial?. Aceasta оnseamn? c? puterea de stat
este legitim?. Legitimitatea ei se traduce prin faptul instaur?rii
democratice pe calea alegerilor (vot universal, egal, direct, secret ?i
liber exprimat) sau forma nedemocratic? a folosirii for?ei, violen?ei pe
calea revolu?iilor, insurec?iilor.
Oficialitatea puterii statale presupune de asemenea, continuitatea
?i permanen?a acesteia, este ?tiut c? guvernarea trebuie s? fie permanent?,
altfel societatea sufer? ?i genereaz? haos.
Ca putere oficial?, chiar dac? este format? din reprezentan?ii unui
grup ori ai anumitor partide (alegerile sunt cele care decid), puterea de
stat se exercit? pentru оntreaga societate, conduce toat? societatea.
Оn opinia domnului profesor Ion Deleanu, premisa ?i totodat?
mijlocul puterii de stat de a se valoriza ca factor de comand? social? sunt
crearea ?i aplicarea normelor juridice. O considerabil? parte a rela?iilor
sociale devin astfel rela?ii juridice, al c?ror con?inut se exprim? prin
drepturile ?i obliga?iile, juridice?te consacrate ?i garantate, ce revin
participan?ilor la aceste rela?ii. Op?iunea politic? devine acum dirijare
statal? ?i juridic?, aflat? sub semnul virtualit??ii constrвngerii
juridice. De?i normele juridice nu asaneaz? totalitatea normelor ?i
rela?iilor politice sau de alt? natur? existente оn spa?iul social – acest
lucru nefiind de altfel posibil ?i nici necesar – prin func?iile pe care le
оndeplinesc – ?i оnainte de toate prin postularea preeminen?ei intereselor
generale -, normele juridice subordoneaz? toate celelalte norme sociale, le
polarizeaz? оn jurul anumitor valori specifice societ??ii, astfel оncвt, оn
cele din urm?, оntregul sistem normativ al societ??ii poart? pecetea unora
?i acelora?i interese.
Desigur c? puterea de stat – ca ansamblu unitar al institu?iilor
?i rela?iilor de putere reglementate juridic - nu poate s? acopere ?i nici
nu absoarbe multitudinea ?i diversitatea institu?iior ?i raporturilor de
putere existente оn societate (corpul electoral, partidele politice,
sindicate, alte organiza?ii, grupuri de presiune, organiza?ii religioase).
Dimensiunea puterii оn societate, sub diferitele ei forme (puterea
institu?ional?, puterea partidelor, a sindicatelor, a grupurilor de
presiune, mass-mediei etc.) ?i interac?iunea dintre factorii ei constituie
o condi?ie esen?ial? de echilibru ?i eficacitate la nivel social, precum ?i
premisa decisiv? a unui regim autentic democratic.
Puterea de stat ?i societatea se afl? оntr-o rela?ie de
influen?? reciproc?. Dac? puterea de stat se realizeaz? ca autoritate оn
