modul cum lucreaz? omul de ?tiin??, dar ?i artizanul dreptului, regulile
?tiin?ei dreptului, caracterul s?u. Оntr-o exprimare plastic?, Mircea
Manolescu considera c? metodologia juridic? ar fi sistemul care organizeaz?
leg?turile dintre apele adвnci – uneori lini?tite, alteori tumultuoase -
din diferite regnuri juridice, aflate la atвt de deosebite niveluri ?i cu
mare accidente de teren оntre ele. Spre deosebire de alte concep?ii care
consider? c? metodologia juridic? este, de fapt, filozofia unei metodologii
juridice autonome, оn sensul independen?ei de orice concep?ie filozofic?
(“f?r? a se subordona unei anumite icoane de lume ?i via??”).
Ca ?i оn orice domeniu, cercetarea ?tiin?ific? juridic? se bazeaz? pe
folosirea unei metodologii, a unui ansamblu de metode ?i procedee cu
ajutorul c?rora are loc studierea dreptului оn toat? complexitatea sa.
Metodele de cercetare оn domeniul ?tiin?elor sociale s-au dezvoltat ?i
perfec?ionat ?i ele оn contextul general al impulsului dat cunoa?terii
?tiin?ifice de noua revolu?ie ?tiin?ific? contemporan?, eviden?iat mai ales
prin folosirea noilor cuceriri ale informaticii ?i tehnicii de calcul.
Dac? natura opereaz? spontan, gвndirea, оn mod special cea
?tiin?ific?, ac?ioneaz? pe baz? metodic?. Metoda deci apare ca un mijloc
eficace al gвndirii. Modul оn care cugetarea omeneasc? se desf??oar?
reproduce pe cel al realit??ii.
Din momentul оn care s-a stabilit, c? drumul c?tre adev?r este mai
pre?ios decвt оns??i st?pвnirea lui, problema c?ilor pe care cugetarea le
urmeaz? ?i a mijloacelor pe care le folose?te a devenit aproape
chinuitoare.
Problema metodelor de cercetare оn domeniul ?tiin?elor sociale este
deosebit de complex? оn condi?iile dezvolt?rii contemporane, a
оntrep?trunderii diferitor ?tiin?e, inclusiv a apari?iei a a?a-numitor
discipline de grani?? sau de intersec?ie. De aceea, pe lвng? metodele
specifice fiec?rei ramuri de ?tiin?e sociale sau ale naturii – se recurge
azi la generalizarea ?i extinderea unor metode, alt?dat? proprii altor
?tiin?e. Оn aceast? ordine de idei, men?ion?m extinderea cercet?rilor
interdisciplinare cu folosirea evident ?i a unor metode complexe. ?tiin?ele
juridice nu au fost nici ele scutite de aceast? orientare, de?i din p?cate,
оn acest domeniu s-a f?cut destul de pu?in pentru cercetarea teoretic? a
noilor metodologii ?i, ca o consecin?? fireasc? a acestei st?ri de lucruri,
nici utilizarea practic? a noilor metode nu a оnregistrat progresele
necesare.
Оn condi?iile revolu?iei actuale ?tiin?ifice ?i tehnologice se produc
profunde transform?ri – de structur?, de viziune – ce determin? ca
cercetarea ?tiin?ific? s? treac? printr-o muta?ie fecund?. Aceast? muta?ie
aduce оn prim plan un spa?iu privilegiat – acela al оntвlnirii ?tiin?elor,
al dezvolt?rii unor cercet?ri la confluen?a, la limita ?tiin?elor.
Оn plan metodologic asist?m la importante “оmprumuturi”, la o
adev?rat? contaminare metodologic?. Fenomenul este resim?it ?i оn domeniul
cercet?rii dreptului, оn care se оmbin? metodele tradi?ionale cu cele
moderne.
Vorbind de metodele de cercetare ale Teoriei generale a dreptului
avem оn vedere de fapt metodele de cercetare ale ?tiin?ei juridice, оn
general, ?i abordarea lor teoretic?, sarcina ce revine Teoriei generale a
dreptului.
Acum s? facem unele preciz?ri terminologice privind no?iunea de
metod?, metodologie ?.a.m.d.
Cuvвntul metod? vine de la grecescul “methodos”- cale, drum, dar ?i:
mod de expunere. Preocuparea pentru perfec?ionarea metodei a dus la
apari?ia ?tiin?ei despre metod? – metodologia. Metodologia reprezint?
sistemul celor mai generale principii de investiga?ie, deduse din sistemul
celor mai generale legi obiective.
Metoda – prive?te fie un anumit principiu metodologic (metod?
particular?), fie un procedeu tehnic oarecare (metod? individual?).
O metod? оn sensul adev?rat al cuvвntului, trebuie s? fie determinat?
de оns??i obiectul cercet?rii ?tiin?ifice, trebuie s? corespund? legilor
acestuia. Оntre diversele trepte metodologice – generala, particulara,
individuala – se stabilesc raporturi complexe, оn cadrul c?rora se pot
distinge aspecte caracteristice leg?turi dintre general ?i particular,
dintre parte ?i оntreg, dintre proces ?i moment, etc.[1]
O bun? cunoa?tere, explicare ?i interpretare a dreptului (a
fenomenului juridic) reclam? o metodologie corespunz?toare оn baza c?reia
s? se realizeze o оn?elegere ?tiin?ific? a mecanismului ac?iunii sociale a
dreptului, a func?iilor lui, a esen?ei con?inutului ?i formei sale, a
leg?turilor sale multiple cu societatea.
A?a deci, ar?t?m c? prin metode оn?elegem un ansamblu de opera?ii
intelectuale (ce pot consta din principii, norme) care sunt folosite pentru
atingerea unuia sau mai multor obiective privind cunoa?terea unui fenomen.
Оn acest scop, pot fi folosite ?i anumite procedee tehnice, care sunt
unelte auxiliare ale metodelor ?i nu trebuie confundate cu acestea.
Studiul metodelor de cercetare оn domeniul ?tiin?elor juridice, a
valorii lor euristice pentru descoperirea unor cuno?tin?e noi, revine
teoriei generale a dreptului. Aceasta nu elimin? оns? posibilitatea ca ?i
celelalte ramuri ale ?tiin?ei dreptului s?-?i aduc? contribu?ia la
perfec?ionarea metodologiei juridice оn domeniul lor de investiga?ii.
No?iunea metodologiei juridice
?tiin?a dreptului о?i afirm? statutul epistemologic printr-o
preocupare constant? ?i veche pentru perfec?ionarea mijloacelor gвndirii
obiectului s?u.
Оn ultimul timp, aceast? preocupare este concentrat? оn cadrul teoriei
?i sociologiei juridice.
Preocup?ri de definire a metodologiei juridice ?i de analiz? a
metodelor cercet?rii ?tiin?ifice a dreptului sunt prezente оn literatura
juridic?.[2] A?a cum s-a re?inut оntr-un ?ir de lucr?ri, metodologia
juridic?, poate s? apar? ca o ?tiin?? despre ?tiin?a dreptului, care
dezv?luie aspecte din cele mai importante ?i pasionante, cum ar fi: modul
cum lucreaz? omul de ?tiin??, regulile ?tiin?ei dreptului, caracterul s?u.
Оn ce ne prive?te definim metodologia juridic? ca sistem al acelor
factori de relativ? invarian?? оntr-un num?r suficient de mare de metode,
factori ce au ca obiect raporturile, leg?turile, rela?iile ce se stabilesc
оntre diferite metode оn procesul cunoa?terii fenomenului juridic.[3]
Factorii de relativ? invarian?? оntr-un num?r suficient de mare de
metode sunt оn acest caz principiile, normele sau criteriile metodologice,
ele formeaz? con?inutul metodologiei juridice.
Raporturile, leg?turile, rela?iile ce se stabilesc оntre diferitele
metode, fie оnainte, fie оn timpul, fie dup? оncheierea actului de
cercetare ?tiin?ific? alc?tuiesc obiectul metodologiei juridice. Acest
obiect nu-l formeaz? deci metodele оn sine, ci raporturile multiple dintre
acestea.
Оntrucвt metodele difer? ca grad de abstractizare, ca arie de
aplicare, ca grad al preciziei pe care o pot oferi cercet?rii ?tiin?ifice,
se justific? dezvoltarea unei metodologii juridice, ca un ansamblu de norme
de selectare, de cooperare ?i apreciere a avantajelor ?i, eventual,
dezavantajului aplic?rii diverselor metode.
Este de remarcat ?i faptul c? analiza sistemului metodelor de
cercetare a fenomenului juridic nu se vrea оn nici un fel un “clasament
valoric”, оn sensul c? nu poate fi absolutizat? valoarea uneia оn raport cu
alta. Totodat? trebuie comb?tut extremismul metodologic. Se impune o
strвns? colaborare, o combinare a metodelor de cercetare оntrucвt fiecare
are voca?ia de a sesiza universalul.[4]
Metodele cercet?rii ?tiin?ifice juridice
Metoda logic?
Cunoa?terea pe cale deductiv? pleac? ?i оn drept de la premisa c? nu
se poate dovedi deductiv nimic decвt pornind de la principii anterioare.
Exist? pentru deduc?ie un ananke stenai – induc?ia, ?i prin urmare,
experien?a.
Conceptele matematice – scrie Wundt – rezult? din raportul abstract
ale formelor intui?iei ?i reduc оntotdeauna la elementele de cea mai
simpl? form? intuitiv?. Jurispruden?a scoate scoate conceptele ei din
rela?iile cele mai complicate ale comer?ului uman ?i ale comportamentului
arbitrar. Astfel matematic este dup? natura problemei cea mai simpl? din
toate ?tiin?ele, iar jurispruden?a, cea mai complicat?.
Deduc?ia оn drept este оn оntregime dominat? de silogismele de
subsumare. Nu оntвmpl?tor, Ath. Joja consider? c? “tehnica juridic? ?i
retorica sunt o alt? obвr?ie a logicii”.
S-a discutat оndelung оn leg?tur? cu existen?a logicii juridice ca o
logic? ra?ional?. Оn literatura de specialitate din ?ara noastr?, puntctul
de vedere asupra pozi?iei logicii оn sistemul ?tiin?elor logicii juridice,
оn sistemul ?tiin?elor logicii au diferit. Astfel, profesorul Gheorghe
Enescu consider? c? exist? o logic? judiciar? оn cadrul logicilor
normative, iar profesorul Petru Botezat recunoa?te aportul dreptului la
construirea teoriei argument?rii. Оn general se are оn vedere utilizarea
regulilor оn activitatea practic? de realizare a dreptului (logica
juridic?) ?i mai pu?in ca un domeniu distinct de aplicare a logicii оn
procesul specific de cunoa?tere juridic?, ca o dialectic? a gвndirii
juridice, a logicii actului de crea?ie оn drept.
Indiferent de pozi?iile exprimate consider?m c? principiile logicii
