formale nu se transpun mutais mutandis оn domeniul juridic. Ele cap?t? o
expresie specific? оn drept. Exprimвnd o asemenea calitate, Kalimowski,
define?te astfel logica juridic?: “ Studiul gвndirii juridice discursive оn
toat? оntinderea acestuia adic? оn toate opera?iile ei intelectuale pe care
le efectueaz? оn elaborarea, interpretarea ?i aplicarea dreptului (G.
Kalimowski, De la specificite de la logique citat de Gh. Mihai “Elemente
constructive de argumentare juridic?, Academia Bucure?ti , 1982, p. 21)
Avвnd оn vedere modul оn care ac?ioneaz? norma juridic? asupra
comportamentului uman (prin impunerea unei conduite – a face sau a nu face
ceva – prin permiterea unei conduite, prin recomandare sau prin stimulare
unui gen de conduit?, din punct de vedere al logicii deontice, s-ar putea
formula urm?toarea schem? deontic? a func?ion?rii normei:
con?inut
- variabil? indivizibil? pentru agentul ac?iunii;
- variabil? propozi?ional? pentru caracterul ac?iunii;
- variabil? propozi?ional? pentru caracterul
condi?iilor;
- un factor deontic.
- permis = P
- interzis = I
- obligatoriu = O agentului
- recomandat = R
- stimulat = S
a s? оntreprind? ac?iunea…. P.
Schem? conceput? de Gh von Wright оn: Norm? ?i ac?iune
Aplica?iile logicii nu pot r?mвne doar la nivelul logicii deontice.
A?a cum se subliniaz? оntr-o lucrare relativ recent?: “… f?r? a respinge
cвtu?i de pu?in cuceririle logicii deontice ?i importan?a practic? a
acestor cuceriri оntr-o mai uman? comcretizare a nobilelor idei ale
justi?iei consider?m c? teoria argument?rii se poate construi ca parte a
logicii juridice…” (Gh. Mihai “Elemente constructive de argumentare
juridic?)
Оnc? la оnceputul secolului se consider? c? pentru a interpreta
dreptul sau pentru a construi un sistem de cuno?tin?e bazat pe categorii ?i
concep?ii func?ionale, trebuie s? se aplice metoda clasic? a
jurisconsul?ilor. “ aceast? metod? – noteaz? Larnande – se compune din
induc?ie ?i deduc?ie ?i constituie оn mod esen?ial din cercet?ri ce trebuie
efectuate asupra constitu?iilor, a acordurilor, a legilor, precum ?i a
deciziilor juridice ?i a practicii ” . Ulterior, utilizarea instrumentelor
logice a privit nu numai analiza construc?iei tehnice a dreptului – cea
care pune оn lumin? virtu?ile, teoretice ale unui sistem de drept - , dar
?i finalit??ile pe care le urm?re?te ?i valorii pe care le ocrote?te
sistemul respectiv. Aceast? extindere a оntrebuin??rii metodei a legat-o
mai strвns de celelalte metode, a implicat-o оn “defri?area” unor zone de
cunoa?tere ignorate pвn? atunci.
Referindu-ne la principalele metode ale cercet?rii juridice men?ion?m
оn primul rвnd metoda logic?.
Оn cercetarea dreptului, a fenomenului juridic atвt de complex,
Teoria dreptului, toate ?tiin?ele juridice se folosesc de categoriile,
ra?ionamentele logice. F?cвnd abstrac?ie de ceea ce nu este esen?ial,
оntвmpl?tor оn existen?a dreptului, teoria caut? s? dezv?luie, folosindu-se
de metoda logic?, ceea ce este esen?ial, caracteristic, pentru drept. De
importan?a aplic?rii Logicii оn cercetarea fenomenului juridic vorbe?te
оns??i faptul c? s-a conturat ca o disciplin? aparte logica juridic?.[5]
Dreptul este o ?tiin?? nu exclusiv – deductiv?. Atвt оn construc?iile
sale teoretice, cвt ?i оn practica juridic?, necesitatea argument?rii se
prezint? ca o cerin?? sine qua non ( de la sine ). Cunoa?terea pe cale
deductiv? pleac? ?i оn drept de la premisa, c? nu se poate dovedi deductiv
nimic de cвt pornind de la principii anterioare.
Metoda logic? este de larg? utilitate оn orice act de gвndire
?tiin?ific?. Оn drept ea este o totalitate de procedee ?i opera?iuni
metodologice ?i gnoseologice specifice, prin care se creeaz? posibilitatea
surprinderii structurii ?i dinamicii raporturilor necesare оntre diferite
componente ale sistemului juridic al unei societ??i.
Ca ?tiin?? eminamente sistematic?, dreptul se apropie considerabil de
matematic?, astfel c? cineva a putut defini dreptul ca o “matematic? a
?tiin?elor sociale”. O asemenea apropiere este posibil? datorit?
caracterului pregnant logic al dreptului.
Obiectul lor fiind deosebit, matematica ?i dreptul au puncte comune
sub aspectul formei, deducвnd din necesitatea stringent? a formei ?i
form?rii ipotezelor. O norm? procedural? de drept oblig? pe acela care face
o afirma?ie оn fa?a instan?ei s-o dovedeasc?, stabilind ?i reguli ce
alc?tuiesc tehnica dovezii.
Dac? ?tiin?a оnseamn? folosirea sistematic? a puterii intelectuale
umane pentru producerea cunoa?terii, ?tiin?a dreptului о?i propune s?
expun? tematic ?i s? analizeze logic dreptul, оn a?a fel оncвt acesta – ca
actor de “ programare ” a libert??ii de ac?iune a oamenilor – s? constituie
un tot coerent, care s? nu contrazic? prin contradic?ii anterioare.
Juristului – omului de ?tiin?? ?i practicianului – оi este necesar ?i
util оntregul aparat al logicii. Am putea chiar afirma c? exist? o
adev?rat? pasiune de drept pentru conceptele logicii formale. Aceasta se
explic? prin simplitatea rezolv?rii problemelor de gвndire sau celor de
practic?, se crede adesea c? este suficient s? st?pвne?ti formele ?i
perceptele gвndirii logice pentru ca succesul s? fie asigurat.
Metoda istoric?
Potrivit metodei istorice ?tiin?ele juridice cerceteaz? dreptul оn
perspectiva ?i evolu?ia sa istoric?, de-a lungul diferitelor orвnduiri
sociale, ele analizeaz? esen?a, forma ?i func?iile dreptului raportate la
etapa istoric? pe care o str?bate o societate, ?tiut fiind c? institu?iile
juridice poart? pecetea transform?rilor istorice ale poporului ?i ??rii
respective.
Metoda istoric? se оmplete?te strвns cu istoria dezvolt?rii sociale.
Pentru juri?ti este extrem de important? dezvoltarea sensului evenimentelor
trecute. Оn fiecare lege sunt sintetizate necesit??i reale ale vie?ii, se
exprim? o anumit? stare a moravurilor. Pentru acest motiv, cunoa?terea
reglement?rilor ?i formelor de drept, costituie un important document ?i
pentru istorie.
Legea celor 12 Table, care a rezistat – cu mici modific?ri – timp de
peste zece secole, vast? oper? legislativ? a lui Iustinian (Codul,
Digestele, Institutele, Novelele), Codul lui Manu оn India etc., sunt
monumente juridice, dar оn egal? m?sur?, acestea dau dovad? evolu?iei
istorice.
Оn оndelungata istorie a poporului nostru, formele dreptului vechi fac
spiritul umanist al setei de dreptate ?i adev?r care au caracterizat acest
popor – urma?ii celor mai drep?i ?i mai viteji dintre traci, cum оi
caracterizeaz? Herodot pe geto-daci.
Оn constitu?ia poporului (?i оn cercet?rile de istorie), legea ??rii
sau obiceiului p?mвntului erau socotite ca un “ drept vechi ”, o datin? din
b?trвni, provenind din timpuri “ de dinainte “, de la formarea ??rii sau
mai оncolo. Mai tвrziu оn dreptul feudal scris (Pravila lui Vasile Lupu,
Pravila lui Matei Basarab etc.), sunt cuprinse noi reglement?ri, care
oglindesc schimb?rile petrecute оn via?a economic?, politic?, cultural? a
??rilor romвne.[6]
Оn general dreptul urmeaz? firul evolu?iei sociale, оn el reflectвndu-
se nivelul dezvolt?rii culturale a unei societ??i. Valoarea crea?iei
juridice a diferitor popoare ?i din diferite epoci istorice se integreaz?
оn mod nemijlocit оn cultura poporului ?i epocii respective, contribuie ?i,
оn acela?i timp, de nivelul acestei culturi.
Pentru cunoa?terea sistemelor de drept sunt extrem de utile juristului
concluziile istoricului, a?a cum ?i istoricii trebuie s? se aplece asupra
documentului juridic. Orice istorie trebuie s?-?i propun? ca scop aflarea
?i dovedirea adev?rului оn faptele omene?ti. Ideea dreptului str?bate de la
un cap?t la altul istoria.
Via?a l?untric? a popoarelor nu poate fi bine оn?eleas? f?r?
cercetarea a?ez?mintelor lor, care se оntemeiaz? pe reglement?ri ?i
raporturi juridice, astfel c? un mare istoric francez a putut conchide: “
Orice jurisconsult trebuie s? fie istoric ?i fiecare istoric trebuie s? fie
jurisconsult ”. Pentru c? “ ce sunt toate fr?mвnt?rile popoarelor –
continua Xenopol - decвt n?zuin?a de a realiza ideea dreptului sau de a
ap?ra aceast? idee atвt оn rela?iile dintre popoare, cвt ?i оn acele dintre
clasele sociale ” .
Istoria cuprinde toate genurile de manifest?ri, deci ?i pe cele
juridice. Ca ?tiin??, ea este un mod de explicare a lumii (anume, a modului
succesiv), iar aceast? explica?ie o realizeaz? utilizвnd metoda
interferen?ei, prin care se urm?re?te s? se stabileasc? adev?ruri
individuale, dinainte cunoscute.
Apelвnd la istorie, dreptul о?i afl? condi?iile ce-i pot descifra
ascenden?a; cunoscвnd formele suprapuse de drept, istoria о?i procur?
statornice modalit??i de atestare documentar?. Teoria general? a dreptului
?i ?tiin?ele particulare (?tiin?e juridice de ramur?), abordeaz? de fiecare
dat? dimensiunea istoric? a conceptelor ?i categoriilor cu care opereaz?.
Astfel, plecвnd de la datele pe care le ofer? istoria, оn cercetarea
marilor institu?ii juridice ?tiin?a dreptului, constatвnd vechimea lor, le
urm?re?te evolu?ia, configura?ia, func?iile etc. Teoria dreptului opereaz?
