cu categoria de tip a dreptului, cu cea de bazin de civiliza?ie juridic?,
plecвnd de la datele de cunoa?tere oferite de ?tiin?a istoriei.
Originea ?i apari?ia statului nu pot fi studiate f?r? s? se porneasc?
de la punctele de vedere afirmate оn istorie. Uneori pe baza unor date
istorice se realizeaz? reconstituirea fizionomiei unor institu?ii ale
dreptului, ac?iune ce permite o analiz? retrospectiv? cu largi implica?ii
оn оn?elegerea pozi?iei respectivelor institu?ii оn dreptul actual.
C. Metoda comparativ?
Logica define?te compara?ia ca pe o opera?ie ce urm?re?te constatarea
unor elemente identice sau divergente la dou? fenomene. Compararea
sistemelor de drept ale diverselor state, a tr?s?turilor ramurilor,
institu?iilor ?i normelor acestora s-a dovedit extrem de fructuoas? оn
procesul metodologic de studiere a fenomenului juridic.
Aceast? ac?iune a determinat chiar оn unele sisteme de оnv???mвnt
juridic recunoa?terea existen?ei unei ramuri ?tiin?ifice – ?tiin?a
dreptului comparat. Extinderea metodei dreptului comparat este impus? azi
оn mod esen?ial de sporirea f?r? precedent a leg?turilor statelor, de
cre?terea volumului contractelor economice ?i sociale, urmare a
amplific?rii interdependen?elor оn planul dezvolt?rii economice ?i
culturale a ??rilor lumii. Aceast? realitate incontestabil? a zilelor
noastre aduce оn prim plan necesitatea cunoa?terii diverselor sisteme
na?ionale de drept.[7]
Оn forma sa embrionar?, concep?ia asupra necesit??ii dreptului
comparat apare la оnceputul sec. XX, cвnd se avanseaz? ?i primele teze ale
unei forme metodologice universale de studiere a dreptului. Оn continuare,
literatura juridic? s-a оmbog??it sensibil cu lucr?ri ce au pus bazele nu
numai, unei metode a dreptului comparat, ci chiar a ?tiin?ei autonome a
dreptului comparat.[8]
?tiin?a dreptului comparat a fixat deja anumite reguli, care prezint?
utilizarea metodei comparative оn drept. Observarea riguroas? a acestor
reguli asigur? succesul metodei, conferindu-i caracterul ?tiin?ific
indispensabil.
Prima regul? a metodei impune a compara numai ceea ce este comparabil. Оn
cadrul acestei reguli va trebui s? se constate, mai оntвi, dac? sistemele
comparate apar?in aceluia?i tip istoric de drept sau apar?in unor sisteme
istorice de drept diferite. Dac? sistemele de drept din care fac parte
institu?iile comparate sunt – ideologic vorbind – antagoniste, este evident
c? procedeul compara?iei nu poate fi relevat decвt sub aspectul stabilirii
diferen?elor.
Iat?, spre exemplu, dac? am dori s? compar?m reglementarea institu?iei
propriet??ii оn familia dreptului romano-germanic (din care face parte
sistemul nostru de drept) ?i familia dreptului musulman, vom utiliza
analiza de contrast (compara?ie contrastant?). Institu?iile fiind evident
deosebite, nu va fi realizat? o juxtapunere a acestora, iar rezultatele vor
fi prea pu?in accentuate. Spre exemplu, оn dreptul musulman se afla teoria
teocratic?, potrivit c?reia оntregul p?mвnt apar?ine lui Alah ?i trimisul
s?u Mahomed. Proprietarul suprem al p?mвntului islamic este Califul –
reprezentant ?i continuator al profetului.[9]
Proprietatea este permanent?, neexistвnd institu?ia prescrip?iei.
Modurile de dobвndire a propriet??ii sunt, de asemenea deosebite, deosebite
de cele din dreptul romano-germanic. Diferen?ele sensibile exist? ?i оn
leg?tur? cu figura juridic? a altor institu?ii. Spre exemplu, dreptul
musulman reglementeaz? оntru-n mod aparte institu?ia c?s?toriei. Dac?
doctrina consider? de origine divin?, dreptul musulman o trece оn rвndul
tranzac?iilor civile (un contract f?cut оn vederea “dreptului de a te
bucura de o femeie”, drept recunoscut, evident, numai b?rbatului).
Condi?iile de validitate ale contractului sunt:
. Consim??mвntul p?rin?ilor;
. Prezen?a a doi martori;
. Constituirea unei date ( zestre );
. Absen?a oric?rui impediment ( dificult??i ).
Logodna este un uzaj constant, fiind un preludiu al c?s?toriei,
constвnd din declara?ia pretendentului ?i datinile privind оncheierea ?i
desfacerea c?s?toriei.
Asemenea date, pe care le furnizeaz? studiul comparatist sunt de
natur? a aduce informa?ii pre?ioase оn leg?tur? cu reglement?rile din
sisteme de drept diferite, chiar dac? nu vor putea fi sesizate similitudini
sau juxtapuneri de reglement?ri оntre institu?ia din sistemul nostru legal
?i cele din sistemul susnumit.
O alt? regul? a metodei comparative oblig? s? se considere termenii supu?i
compara?iei оn conexiunile lor reale, оn contextul social, politic,
cultural din care au rezultat. De aici, necesitatea ca оn procesul de
comparare s? se plece de la cunoa?terea principiilor de drept ?i
regularit??iilor care comannd? sistemele de drept comparate.
Luarea оn discu?ie a principiilor – pe lвng? compararea institu?iei ?i
normelor – se impune pentru a m?ri poten?ialul ?tiin?ific al cercet?rii
comparate ?i pentru a preveni un eventual fragmentarism empiric.
Trebuie cercetat apoi sistemul izvoarelor dreptului, care ofer? imaginea
pozi?iei diferite a formelor de exprimare a dreptului (legi, cutume,
precedente judiciare) de la un sistem juridic la altul.
“Comparatismul care dovede?te s? stabileasc? acel comparandum, care
este norma aplicabil? оn mod real, va trebui s? ?in? seama de ierarhia
acestor izvoare, de raporturile reale de for?? juridic? dintre ele, de
modul оn care se completeaz? reciproc.”[10]
Оn sfвr?it, оn aprecierea termenului de comparat se ?ine seama nu numai de
sensul ini?ial al normei, ci ?i de evolu?ia acestuia оn timp, оn procesul
aplic?rii normei. Оn acest proces – ?i mai ales cвnd textul supravie?uie?te
unor perioade social istorice diferite, forma ini?ial? a regulii de
conduit? poate evolua оntr-atвt, оncвt sensul normei apare complet diferit.
Comparatismul va trebui оn acest caz s? apeleze la literatura de
specialitate, s? cerceteze starea moravurilor ?i influen?a tradi?iilor.
Func?iile dreptului comparat nu pot fi disociate de func?iile generale
ale Teoriei dreptului (cognitiv?, critic?, practic-aplicativ?). Compara?ia
ajut? esen?ial la construirea tipologiilor juridice ?i clasific?rilor, оn
procesul de legiferare, metoda comparativ? are, de asemenea, o importan??
major?, ea furnizвnd informa?ii pre?ioase legiuitorului, оn leg?tur? cu
reglement?rile cuprinse оn alte sisteme de drept sau оn documente juridice
interna?ionale.[11] Prin studiul comparat al diferitelor institu?ii
juridice na?ionale se desprind factorii se determin? atвt tr?s?turile lor
comune cвt ?i cele specifice. Comb?tвnd оn principiu preluarea mecanic? a
unor institu?ii ?i reglement?ri juridice dintr-o ?ar? la alta, ca ?i
considerarea unora drept modele de urmat оn alte ??ri, metoda comparat?
arat? calea realist? de folosire a experien?ei legislative ?i juridice,
оmbog??irea reciproc? a sistemelor juridice din diferite ??ri ?tiut fiindc?
orice reglementare juridic? trebuie s? izvorasc? ?i s? r?spund? оn primul
rвnd nevoilor na?ionale, specificului ?i particularit??ilor ??rii
respective, iar pentru g?sirea solu?iilor optime va studia, evident ?i,
experien?a altor sisteme de drept.
Importan?a deosebit? a metodei comparate este dat? ?i de crearea unei
ramuri distincte оn sistemul ?tiin?elor juridice dreptul comparat (?tiin?a
dreptului comparat), de crearea оn numeroase ??ri a unor catedre ?i
institu?ii de drept comparat, inclusiv a unor institu?ii interna?ionale cum
este Academia Interna?ional? de Drept Comparat cu sediul la Paris.
D. Metoda sociologic?[12]
Metoda sociologic?, reprezint? o direc?ie de cercetare cu reale
foloase pentru cunoa?terea realit??ii juridice.
Existen?a dreptului este intim legat? de via?a social?. S-ar putea
spune c? aceast? leg?tur? se cristalizeaz? оn raporturi mai directe decвt
celea ale moralei, spre exemplu, toate fenomenele juridice sunt fenomene
sociale (evident, nu toate fenomenele sociale sunt fenomene juridice). Dac?
moralitatea nu poate fi nici ea deta?at? de cadrul social оn schimb ea nu
se sprijin? pe “agen?i”specializa?i spre a o ap?ra, iar exerci?iul s?u
poate fi la fel de bine individual, cвt ?i colectiv.
Dreptul, dimpotriv?, oricare ar fi formele ?i genurile sale, este
totdeauna fondat pe recunoa?terea colectiv? f?r? de care nu s-ar putea
stabili acea coresponden?? оntre obliga?iile unora ?i preten?iile altora.
Cu alte cuvinte dreptul este social prin voca?ie ?i prin con?inut.
Juri?tii au privit dintotdeauna instrumentul lor de lucru – legea ca
pe o realitate cu o incontestabil? оnc?rc?tur? social-uman? (“iubi societas
ibi jus” – spuneau romanii). Preocup?ri оn direc?ia stabilirii leg?turii
dreptului cu mediul оnconjur?tor оntвlnim din cele mai vechi timpuri. ?i
Aristotel ?i Platon, Cicero, Hobbes, Hugo Gro?ius etc. Au fost preocupa?i
de a stabili o posibil? coresponden?? a legilor оn lumea оnconjur?toare.
Montesquieu concepea chiar “ spiritul legilor ” оn rela?iile dintre oameni
?i dintre ace?tea ?i mediul оnconjur?tor, definind legile ca raporturi
necesare decurgвnd din natura lucrurilor.
Cu toate acestea, nu se poate vorbi despre o metod? sociologic? оn
studiul dreptului de la оnceputul acestui secol. Sociologia ca atare, о?i
leag? оnceputurile de mijlocul secolului trecut. Ca ?tiin?? a societ??ii, a
formelor de coexisten?? social?, sociologia debuteaz? prin a afi?a serioase
