este o stare de drept оn compara?ie cu discern?mвntul care este o stare de
fapt care se apreciaz? de la persoan? la persoan?, оn func?ie de
aptitudinea ?i puterea psihointelectual? a acesteia de a aprecia оntre bine
?i r?u, licit ?i ilicit, moral ?i imoral, etc.[7]
Consim??mвntul
Corela?ia dintre consim??mвnt ?i voin?a juridic?
Pentru ca un act juridic s? ia fiin?? ?i s? produc? efecte, este
absolut necesar? existen?a unei voin?e care s?-l creeze, deoarece actul
juridic este manifestarea de voin?? f?cut? cu inten?ia de a produce efecte
juridice, adic? de a crea, modifica, transmite sau stinge un raport
juridic civil.
Privit? оn realitatea ei psihologic?, voin?a este un fenomen complex
care cuprinde оn con?inutul ei st?ri intelective (senza?ii, percep?ii,
gвndire, memorie); st?ri afective (emo?ii ?i sentimente) ?i st?ri volitive
(reglarea conduitei, propunerea de scopuri deliber?ri, lu?ri de decizii)[8]
?i sub aspectul ei juridic voin?a este un fenomen complex, deoarece
structura ei este format? din dou? elemente: consim??mвnt ?i cauz? a
(scop).
Corela?ia care exist? a?adar, оntre voin?? ?i consim??mвnt este de
tipul оntreg parte, voin?a alc?tuind оntregul, iar consim??mвntul o parte a
acestuia.
Formarea ?i principiile voin?ei juridice
Ceea ce оi determin? pe oameni s? оncheie acte juridice este nevoia lor
de a-?i satisface cerin?ele de ordin material ?i spiritual ale vie?ii
cotidiene. Aceasta оnseamn? c? orice act de voin?? urm?re?te realizarea
unui anumit scop. Sub influen?a nevoilor se formeaz? motivele ac?iunilor
omene?ti, motivele constituind, a?adar, elementul care-l оndeamn? pe om s?-
?i propun? anumite scopuri, iar scopul reprezint? ceea ce omul tinde s?
realizeze. Tocmai aceast? tr?s?tur? a ac?iunii omene?ti, de a urm?ri
con?tient realizarea unui anumit scop, ne оng?duie s? denumim ac?iunea sa
ca act de voin??.
Cвnt?rind motivele care o оndeamn? s? ac?ioneze, persoana delibereaz?
pвn? cвnd intervine motivul determinant care antreneaz? hot?rвrea de a o
оncheia actul juridic proiectat.
Оn procesul psihologic de formare a consim??mвntului distingem, prin
urmare, mai multe etape, ?i anume: reflectarea nevoilor оn con?tiin??,
apari?ia sub - impulsul lor – a motivelor care оndeamn? la ac?iune;
deliberarea; interven?ia motivului determinant care este reprezentarea
intelectual? a scopului principal, urm?rit ?i, оn fine hot?rвrea de a
оncheia actul juridic necesar pentru оmplinirea scopului urm?rit, adic?
pentru оmplinirea nevoilor care au constituit punctul de plecare al
procesului psihologic de formare a voin?ei juridice.
Din punct de vedere juridic intereseaz? numai interven?ia motivului
determinant ?i hot?rвrea de a оncheia actul juridic, care constituie cele
dou? elemente ale voin?ei juridice ?i anume:
a) consim??mвntul, care оnseamn? hot?rвrea de a оncheia actul juridic;
b) cauza prin care se оn?elege scopul concret urm?rit prin оncheierea
actului respectiv, scop a c?rui reprezentare intelectual? a
constituit motivul determinant ale оncheierii actului juridic
civil.
Doctrina juridic? civil? consacr? dou? principii ce guverneaz? voin?a
juridic? ?i anume principiul libert??ii actelor juridice civile, cunoscut
?i sub numele de principiu autonom de voin?? ?i principiul voin?ei reale,
numit ?i principiul voin?ei interne.
De aici rezult? c? subiectele de drept civil sunt libere s? оncheie orice
acte juridice, dar respectвnd legea ?i bunele moravuri. Cu respectarea
legii ?i a regulilor de moral?, subiectele de drept civil pot s? dea
actului juridic оncheiat, con?inutul dorit de ele. Ele sunt, de asemenea,
libere s? modifice sau s? pun? cap?t actului juridic pe care l-au оncheiat.
Pentru a produce efecte juridice, respectiv, pentru a crea, modifica,
transmite sau stinge raporturi juridice de drept civil, voin?a trebuie s?
fie exteriorizat? de forul interior al autorului ei. Cu alte cuvinte,
voin?a intern? trebuie manifestat? оn exterior pentru a fi cunoscut? de
alte persoane. Voin?a juridic? cuprinde, a?adar, dou? elemente: voin?a
intern? (real?) ?i voin?a declarat? (exteriorizat?). Pentru a putea da
na?tere la efecte juridice оntre voin?a intern? ?i cea declarat? trebuie s?
existe o concordan?? deplin?. Exist? оns? cazuri оn care nu exist?
concordan?? оntre voin?a ?i cea intern?, situa?ie оn care se ridic?
problema c?reia dintre acesteia trebuie s? i se acorde prioritate.
Defini?ia ?i cerin?ele de validitate ale consim??mвntului
Consim??mвntul este condi?ia esen?ial?, de fond, prev?zut? de lege,
pentru validitatea actului juridic civil.
Prin consim??mвnt se оn?elege hot?rвrea unei persoane de a se obliga
juridice?te ?i manifestarea оn exterior a acestei hot?rвri. Consim??mвntul
este оn aceast? accep?iune, un element fundamental ?i necesar al oric?rui
act juridic civil.
Оntr-un alt sens, mai apropiat de sensul etimologic al cuvвntului prin
consim??mвnt se desemneaz? acordul de voin?? al p?r?ilor, оn actele
juridice bilaterale ?i multilaterale.[9]
Pentru a fi valabil consim??mвntul trebuie s? оndeplineasc?, cumulativ,
urm?toarele cerin?e:
a) hot?rвrea de a оncheia actul juridic trebuie s? fie exteriorizat?. Atвta
timp cвt consim??mвntul nu a fost exteriorizat nu are nici o semnifica?ie
juridic?.
Formele declara?iei de voin?? pot fi alese liber de c?tre cei ce оncheie
actul juridic cu excep?ia cazurilor prev?zute de lege, cвnd manifestarea de
voin?? trebuie s? оmbrace o form? special?.
Modurile de exteriorizare a consim??mвntului sunt variate. Vorbele ?i
оnscrisurile sunt cele mai frecvente. Dar оn afar? de declara?ia expres?,
f?cut? verbal, оn scris sau chiar printr-un gest, spre exemplu chemarea
unui taxi, consim??mвntul se mai poate manifesta ?i prin s?vвr?irea unei
ac?iuni cum ar fi, spre exemplu, оnceperea execut?rii unui mandat din care
rezult? оn mod concludent acceptarea mandatului ori chiar prin adoptarea
unei anumite atitudini (sta?ionarea taxiurilor оn anumite locuri ce le sunt
rezervate).
Оn literatura de specialitate, ca ?i оn practica judiciar? s-a pus
problema valorii juridice a t?cerii. Оn principiu t?cerea prin ea оns??i nu
poate valora consim??mвntul.
Cu toate acestea, legea prevede unele cazuri оn care t?cerea valoreaz?
consim??mвntul. Astfel, dac? dup? expirarea termenului stipulat prin
contractul de loca?iune, locatarul r?mвne ?i este l?sat оn posesia bunului,
loca?iunea se consider? reоnnoit? care se nume?te tacit? reloca?iune.
T?cerea mai poate valora consim??mвntul atunci cвnd p?r?ile atribuie
t?cerii semnifica?ie juridic? de consim??mвnt sau o astfel de semnifica?ie
rezult? din obicei.
b) consim??mвntul trebuie s? provin? de la o persoan? care are
discern?mвnt. Actul juridic civil fiind un act de voin??, autorii
manifestarea de voin?? trebuie s? aib? puterea de a discerne ?i a aprecia
consecin?ele actului juridic pe care le оncheie.
Persoanele care au deplin? capacitate de exerci?iu, sunt prezumate c? au
discern?mвnt. Minorii pвn? la vвrsta de 15 ani aliena?ii mintali ?i debilii
mintali pu?i sub interdic?ie judec?toreasc? sunt prezuma?i c? au
discern?mвntul necesar s? оncheie acte juridice civile, fie datorit?
vвrstei lor fragede, fie datorit? st?rii lor de s?n?tate mintal?.
Оntre 15 ?i 18 ani minorii au capacitate de exerci?iu restrвns? ?i оn
aceast? perioad? discern?mвntul lor juridic este оn curs de formare. Ei au
discern?mвnt, оns? le lipse?te experien?a vie?ii juridice, motiv pentru
care actele lor juridice sunt оncuviin?ate оn prealabil de ocrotitorii lor
legali.
c) consim??mвntul trebuie s? fie exprimat cu inten?ia de a produce efecte
juridice, adic? de a angaja, pe autorul lui din punct de vedere juridic. De
aici consecin?a c? obliga?iile de ordin moral, cele de polite?e sau pur
amicale, precum ?i cele оncheiate sub o condi?ie pur postetativ?, a c?rei
realizare depinde exclusiv de voin?a celui ce se oblig?, nu sunt obliga?ii
juridice. Оn aceste cazuri, declara?ia de voin?? nu are valoare juridic?,
fiindc? lipse?te inten?ia de a se obliga juridice?te.
d) Consim??mвntul s? nu fie alterat prin vreun viciu de consim??mвnt.
Caracterul con?tient ?i liber al consim??mвntului poate fi alterat de
anumite оmprejur?ri denumite vicii de consim??mвnt. Оntr-adev?r, potrivit
dispozi?iilor art, c civ “consim??mвntul nu este valabil cвnd este dat prin
eroare, smuls prin violen?? sau surprins prin dol”. Viciile care altereaz?
caracterul con?tient ?i liber al consim??mвntului sunt: eroarea, dolul,
violen?a ?i leziunea.
Viciile de consim??mвnt
Eroarea. Eroarea este o fals? reprezentare a realit??ii la оncheierea
unui act juridic. Оn raport cu consecin?ele pe care le produce eroarea
poate distinge voin?a juridic?, poate vicia consim??mвntul sau poate s? nu
aib? nici o influen?? asupra voin?ei, fiind indiferent din punct de vedere
juridic. Rezult?, a?adar, c? оn func?ie de efectele la care d? na?tere,
eroarea este de trei feluri: eroarea obstacol, denumit? ?i distinctiv de
voin??, eroare-viciu de consim??mвnt ?i eroare indiferent?.
Eroarea obstacol este cea mai grav? form? de eroare, ea оmpiedicвnd
formarea actului juridic. Acest fel de eroare se оntвlne?te оn cazul оn
care ea cade asupra naturii actului juridic, adic? o parte crede c? оncheie
un act juridic de vвnzare-cump?rare, iar cealalt? parte c? оncheie un act
Страницы: 1, 2, 3, 4, 5, 6, 7, 8, 9, 10, 11, 12, 13, 14
